Povestea incredibilă a lui Stelian Zariosu, portarul turnean care a făcut performanţă într-un picior

Data 25 dec.. 2015, categoria Interviu/Editorial

stelian zariosuStelian Zariosu este cu siguranţă cel mai mare portar care a jucat la Chimia Turnu Măgurele. A jucat în cea mai bună perioadă a fotbalului turnean, cu Chimia în Divizia B, şi a fost transferat la Sportul în cea mai importantă perioadă a clubului din Regie, între anii 1984-1986, când “studenţii” au ocupat locul doi în campionat. A fost coleg cu Hagi, Gino Iorgulescu, Marcel Coraş, Mircea Sandu sau Aurică Ţicleanu. Nea Stelică, aşa cum i se mai spune din respect, este o enciclopedie atunci când vine vorba de fotbal şi o parte din poveştile sale despre fotbalul românesc ni le-a dezvăluit şi nouă într-un interviu.

 

-Pentru cititorii nostri, spuneţi-ne la ce echipe aţi jucat?

Am jucat la juniorii celor de la Autobuzul Bucureşti în 1975, la Chimia Turnu Măgurele din 1977, la Sportul Studenţesc în 1984-1986, la Farul Constanţa în 1986-1987, la Sportul 30 Decembrie în Divizia B,în perioada 1987-1992. La vârsta de 32 de ani mi-am încheiat activitatea. Dacă nu aveam probleme de sănătate probabil că mai jucam şi acum.
sportul_studentesc_1985_86FOTO * Stelica Zariosu, in verde,  in echipa Sportului Studentesc – 1985-1986

-Dar ce s-a întâmplat?

În 1982 am avut un accident groaznic. M-a accidentat Bădăluţă. M-a prins cu piciorul pe pământ şi mi-a trosnit când a intrat la mine. La un an de zile mi-a recidivat. Restul carierei am jucat într-un singur picior: dreptul. Chiar şi aşa, în 1996, când eram antrenor, m-a lăudat Liviu Dragnea pentru felul cum loveam mingea. Am căpătat tehnica de lovire la Chimia şi mi-am perfecţionat-o.Loveam sute de mingi.Ceea ce fac portarii azi, eu făceam prin 1983. Ieşeam cu mingea în afara careului şi o degajam.

-Cum era fotbalul românesc atunci în comparaţie cu cel de acum?

Se juca mai mult de placere.Erau şi recompense financiare, dar erau mai mici. Nu se juca pe contracte.Eram angajaţi la o fabrică, la combinat de exemplu.

– Despre duelul Steaua – Dinamo ce ne puteţi spune?

Era mult mai echilibrat decât acum.Era o rivalitate între ministere.Mai era şi frumuseţea cuplajelor. La unul dintre cuplaje am jucat cu Sportul împotriva celor de la Dinamo, iar în celălalt meci s-a jucat Rapid cu Steaua. În 1985 s-a disputat un derby, meciul nu s-a televizat şi spectatorii erau până pe pista de atletism. Poliţia i-a lăsat să stea până lângă teren. Nu s-a întâmplat niciun fel de incidente. Astăzi nu mai este la fel. Galeriile se duc să se manifeste.

5.Cum aţi ajuns la Chimia?

În 1977 am ajuns la Chimia. Era o echipă de provincie unde nu se formaseră mulţi jucători.Regretatul Vâlceleanu terminase activitatea de jucătorşi a convins autorităţile să formeze echipa de juniori republicani. Dupăce m-au luat, m-au propus la echipa mare. Amfost la Geoagiu Băi în cantonament,unde am stat trei săptămâni şi antrenamentele se făceau pe ciment, iar alergarea se făcea pe şosea.

-Cum era fotbalul din Turnu?

Era o rivalitate mare cu Alexandria şi Roşiori. Am jucat până în Divizia B. Aveam o echipă cu care dacă câştigai afară 2-3 puncte te menţineai la mijlocul clasamentului. Nu era bine să nu câştigi acasă şi se apela la tot felul de mijloace. Arbitrajele erau părtinitoare cu gazdele. Era o minune dacă câştigai în deplasare. Am fost coleg cu Bârlă Dumitru şi Popa Dumitru (portari) – Zâmbrea, Cristea, Dumitru Ştefan, Poncea (fundaşi) – Iulian Nica, Iliuţă, Doru Dragomir, Balauru (mijlocaşi) – Radu Marian, Chelernoiu, Nicu Glonţ, Bădăluţă (atacanţi). Antrenor era Voinescu, fratele fostului portar al Stelei, şi Florea Grecu.

-Cum aţi ajuns la Sportul?

Am jucat un meci la Turnu cu Craiova şi jucătorii nu vroiau să îşi apere corect şansele. Eu ştiam că este un reprezentant al celor de la Sportul în tribună şi am refuzat blatul. Mingea nu a vrut să intre în plasă. Am mers la Bucureşti să vorbesc cu Sportul şi mi-au aprobat cererea de maşină ca să o iau mai repede să nu mai aştept la coadă.

– Ce echipă avea Sportul atunci?

Toţi jucătorii trecuseră pe la echipa naţională. Era Ţicleanu care nu ştiu cum de a jucat la Craiova. Avea gleznele subţiri. A fost şi Mircea Sandu care era marginalizat. Nu-l agreea nimeni, era rautacios, dar a ieşit golgheter după Hagi. Am fost cu Sportul la Timişoara şi o parte din jucători voiau să câştige gazdele. Hagi, care nu intra în jocuri de culise, a luat o acţiune individuală şi i-a centrat lui Mircea Sandu care a dat gol cu capul de la 16 metri. După gol, Sandu a venit la bancă, dar nu l-a felicitat nimeni şi a înjurat banca tehnică. Tot „Naşul” i se spunea şi atunci. Era „Naşul” lui Dinamo. Mai pierdeam şi cu Hagi, dar era o plăcere să îl vezi cum juca fotbal. El îi dădea majoritatea paselor lui Mircea Sandu. Hagi era cel mai alintat, nimeni nu avea tupeu să îi zică ceva, doar Coraş şi Burchel îl mai băteau aşa prieteneşte.

-Vă mai aduceţi aminte de meciul Sportul-FC Olt când Hagi a dat şase goluri şi l-a depăşit pe Piţurcă la golgheteri? A fost un meci aranjat?

Nu a fost un meci aranjat.

-Cum era Nicu Ceauşescu, omul care susţinea din umbră Sportul?

A venit de două ori la vestiare înainte de meciurile din cupele europene cu Inter Milano şi Neuchatel Xamax. A fost însoţit de Mac Ionescu (n.r. – preşedintele clubului Sportul)şi dacă a văzut că e treaba bună a plecat. Gino Iorgulescu era prieten bun cu el. Se duceau împreună la chefuri.

-Care credeţi că a fost cel mai mare fotbalist român? Hagi, Dobrin sau Balaci?

După părerea mea a fost Hagi. Dobrin încânta publicul iar Balaci a jucat puţin. Împotriva lui Balaci am jucat în Divizia B când era la Severin. S-a terminat devreme pentru că a avut probleme cu piciorul. Nu a vrut să se refacă, era indiferent, cu toate că îl dusese Lucescu la Dinamo.

-Despre Gino Iorgulescu, actualul şef al Ligii Profesioniste de Fotbal, ce ne puteţi spune? Aţi fost colegi la Sportul.

Era un adevărat lider de echipă. În orice oraş mergea avea relaţii de prietenie de la primul secretar la primul spectator.

– Cum a fost experienţa de la Farul?

La Farul l-am avut coleg pe Ştefan Petcu, fost jucător emblematic al constănţenilor dar şi al Stelei. Am mai jucat şi cu Petre Buduru, cu Peniu, un om deosebit de cuminte, iar ca fotbalist avea o mare viteză. Mai era şi Adrian Ionescu, Daniel Gherasim, Zahiu, Cristi Cămui. Petre Buduru era descurcăreţ, afacerist, nu degeaba a ajuns conducător de club. Avea relaţii cu toată lumea. Ştefan Petcu rămăsese cu amintirea de la Steaua unde era numit „lansatorul lui Lăcătuş”. Era un leneş. Când i se anunţa numele, ieşea fum pe stadion. Era foarte iubit. La antrenamente veneau câte 1000 de spectatori. Aceştia îl apostrofau pe Vlad Marica, antrenorul echipei, pentru că nu îl băga titular pe Petcu, dar era foarte inteligent pentru că reuşea să îi convingă pe fani că Petcu nu făcea antrenamente fizice

-La ce echipă v-ar fi plăcut să jucaţi?

Mi-ar fi plăcut la orice echipă unde nu se creea presiune. Presiunea nu favorizează performanţa. Am jucat la Farul unde era o presiune ieşită din comun. În meciurile amicale am jucat împotriva naţionalei de tineret, a Craiovei, a celor de la Târgovişte şi i-am zdrobit pe toţi. În campionat nu am putut psihic să batem. La 30 Decembrie nu era presiune. Am jucat după revoluţie când nu se mai băgau şefii.

– Ce părere aveţi că se va construi un nou stadion la Turnu?

E un lucru nemaipomenit, dar trebuie ca şi oraşul să susţină economic echipa pentru ca stadionul să nu fie la fel de inutil precum sunt sălile de sport care s-au construit.

-Ce portar vă place?

Mi-a plăcut foarte mult Lobonţ când juca în campionatul românesc. Îmi plăcea cum dirija jucătorii. Am văzut un meci cu Rapid la care nu erau spectatori şi se auzea tot. Îi dirija excelent pe toţi. Dacă rămânea în România, era la naţională.

– Aţi fost şi antrenor la Turnu Măgurele…

Am fost antrenor din 1992. Am antrenat la un nivel mic, iar când echipa a trecut la un eşalon superior, conducerea a preferat un antrenor care nu era din Turnu Măgurele. Rezultatele au fost mai bune cu localnicii…

-Despre Sporting Turnu ce ne puteţi spune? Este antrenată de Vali Bădoi…

Am o poveste interesantă cu Vali Bădoi. Era la Chimia în Divizia D şi am primit sugestia, prin intermediul unor influenţe mari, să joace la Divizia C la Alexandria. I-am dat drumul să joace. După un an de zile am vrut să-l aducem înapoi. Liviu Dragnea era cel care voia. Am început campionatul şi Vali se văieta de ghete. L-am luat de gât şi i-am spus că dau cu el de pământ. A aflat Dragnea. A venit la mine şi mi-a zis că trebuia să-i dau două palme pentru că i se dăduse foarte mulţi bani. Părerea mea este că Sporting trebuie să se axeze pe localnici ca să vină lumea la stadion să îşi vadă rudele.

Sursa: stirideturnu.ro

4 comentarii pentru acest articol

Comentariu